PopeYe Vorbe scrise

Acesta este al patrulea post pentru concursul lui Visurat

Eram prin clasa a 4-a… in vacanta de iarna si ca toti copii mergeam la colindat, mai faceam si noi rost de un ban pe care-l cheltuiam la petarde, artificii si alte chestii. In anul ala nu stiu cum de se intamplase ca ramasesem eu si Alin, un bun prieten, in cartier ceilalti fiind plecati pe la bunici, asa ca am mers doar noi 2 la colindat.
Si am hotarat sa mergem la blocurile din cartierele alaturate cartierului nostru chiar daca riscul era mare pentru ca era o “lege” nescrisa prin care se rpesupunea ca n-ai voie sa colinzi decat in cartieru tau.
Zis si facut. Dupa vreo 2 ore de colindat facusem si noi cam 50.000 de om si ne intorceam spre casa pentru ca deja se facuse tarziu si lumea nu te mai primea … si la iesirea de pe o strada mai intunecata (pentru ca pe vrenea aia Targu-Jiul avea o bomba de primar) am vazut vreo 5 oameni. Initial am crezut ca-s oameni in toata firea si am continuat drumul insa cand am ajuns acolo hop ne sar in fata 5 Rromi cu bate carene intreaba:
“-Ba voi cu ce mergeti?” (ei erau de aia in grup care fac multa galagie si merg prin toate barurile)
noi crezand ca n-au ei nicio treaba cu noi am raspuns mandrii:
“-Cu steaua…!”
atunci s-a dezlantuit chestia la care nu ne asteptam sub nicio forma.. i-am auzit “Ia vedeti ma daca au astia bani la ei”
atunci unu m-a luat pe mine cu o bata de gat si altu pe Alin, la fel. Banii erau la mine pentru ca asa hotarasem de la inceput… Si au inceput sa ne buzunareasca.
Noi nu vroiam sa spunem deloc unde avem banii (ii aveam undeva pe maneca ) si dupa ce am luat un pumn si am dat unul am reusit sa scapam si Alin a fost inspirat si a incepu sa urle ca el aici sta si ca-l cheama pe ta-su si tzipa cat il tinea gura “Tatii tatiii vino ca ne bat astia”. In tot timpul asta pe strada trecea lume care nu a reactionat in niciun fel… i-a durut in cur practic.
Auzind astea “tziganii” au plecat, speriati fiind probabil.
Noi vazand asa, am prins tupeu si cand s-au departat cam pe la 200-300 de metrii am inceput sa-i injuram in fel si chip si sa-i amenintam… lucru care i-a determinat sa se intoarca. Atunci am fugit cum n-am fugit in viata mea… de frica bataii… am prins o viteza amandoi si pana la prima pizzerie(la care ne-am oprit si am cheltuit banii) nu ne-am oprit…
De atunci eu nu am mai fost “casier” niciodata si nici n-am mai avut incidente de felu’ asta